frig şi întuneric
altădată obişnuit cu stările extreme
creierul a încetat să mai delireze
ghemuit sub streaşina unui templu
scriu un poem plin de spaime
un plânset de copil înfometat
un blestem strecurat
printre dinţii încleştaţi de alcool, de frig şi de nepăsare
rânduri bîntuite de năluci
coborâte sub luna amară de toamnă
din terifiante basme născute
sub cupole de catedrale
unde orci şi demoni de tot felul
îmi mănâncă inima cangrenată
de tristeţi şi melancolii insipide
aştept o mîntuire, fie ea şi violentă
un tiresias de rezervă
dispus să mă treacă dincolo fără obol
trupul cândva îmblânzit
se zbate între delir şi extaz
cu fiecare rând scrijelitpe pereţii templului
moartea e şi mai departe
ca într-un coşmar gotic
cohorte de demoni
îmi străbat sufletul
pelerinaj lugubru
spre ruinele unui templu imaginar
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
2 comments:
tiresias is from a different story, i'm afraid...
I know that!
Post a Comment