Tomnateca

Sa mergi prin dimineata asta ratacita de august intarziat in octombrie, gandurile adormite in creierul moale ca un abur laptos, nicio idee in spatele ochilor, fetele alunecand prin aer ca printr-o membrana, formele lor sferice inspirand poezia acestui anotimp mai viu ca niciodata. O desfatare a sufletului sa poti simti ca traiesti in mijlocul unui oras ca si mort.

totul e atât de intens şi ireversibil
liniştea hărţuind trecătorii ca un
minotaur robotizat
pregătind o nouă umplere a creierelor
cu laptele noii zile

Biroul gol ma intristeaza. Cusca mea de fiecare zi. Sufletul stinge lumina si pana dupa-amiaza dormiteaza ca un fat in pantecul totdeauna cald si hranitor.