Delusion
What is it beyond us that makes us so vulnerable?

mă uit pe geam
vreau să cuprind între ochi şi lume
sentimentul de o stranietate
vecină cu morbiditatea
că tot ce vedem suntem doar noi
multiplicaţi în mii de alte lucruri
în fiecare din ele o fărâmă din ficatul
splina şi creierele noastre lucrând
la desăvârşirea umanului în toate formele

te întrebi:
dacă am trăi pentru totdeauna
unde ne-am mai depozita toate
temerile, speranţele, plictiseala
am fi doar nişte roboţi fabricanţi de
coşmare şi iluzii niciodată recognoscibile
în următoarea fază a vieţii

să dormim goi pe acordurile unei
melodii mai triste ca o urbe bacoviană
în capul tău totul ia forma viselor mele
iar tu nu eşti decât o prelungirea trupului meu,
ce-i drept mai îmbietoare mai rotundă

spui cănu există nimic
totul se rezumă la o convorbire
cu un străin în miez de noapte
iar mâinile, corpul şi sufletele voastre
sunt unul şi acelaşi edificiu
în care se clădeşte un început de iubire
ca un dig în faţa urgiei naturii

dar până la urmă şi digurile cad
rămâne doar o stranie distanţă de sine
un exerciţiu de simpatie/empatie patologică
frânele destinului trase şi roţile blocate
drumul din ce în ce mai îngust
o pace interioară mai albă ca doliul chinezesc
şi ...

dacă n-am muri niciodată
ce s-ar întâmpla cu inimile noastre bolnave?