Strange days

sunt zile când treci prin sufragerie
prin lumina aproape ceţoasă
şi degetele-ţi devin deodată translucide
de parcă o boală stranie îţi invadează corpul

drumul spre şcoală şi sunetele nefireşti
ale dimineţii nu te trezesc din reverie
doar imaginea vagă a sălii de cinema
îţi induce amintirea unei femei frumoase
care traversează un coridor lung şi întunecat

calci pe trotuare cu grijă
morţii ar putea să-ţi asculte paşii
nu liniştea ci teama că ar putea
să iasă la suprafaţă ca o lavă te fac să încetineşti

în faţa cofetăriei un copil îşi mănâncă îngheţata
zâmbetul lui te aduce în pragul isteriei